Impreuna in suflet dar separat fizic? Se poate? | Comentarii articol
21/6/2018
Comenteaza / Pune o intrebare
✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️
Subiecte tratate:
Tema:
Ultimile 7 comentarii
Te mai furisezi si tu in dormitorul ei? ii mai cumperi si tu cite un buchet de flori? pt ca am sentimentul ca ai dea-face cu o tipa prepotenta......iar tu imi dai impresia ca te simti un pic inferior......! diferenta de statut sau de virsta nu are dea-face cu sufletele, cu dragostea.....TE simt abatut si descurajat......!A iubi nu inseamna sa iubesti doar tu. Trebuie sa stii sa te faci iubit..! eu cred ca ia astepta ca tu sa fii mai ,,indraznet''......Mi-am permis sa fac acest comentariu pt ca traiesc mai mult sau mai putin aceeas experienta......ba mai mult eu in calitate de femeie nu am suport de nici un fel. DAR am sperat macar in sentimente.....cum ar fi, afectiune, dragoste, comunicare etc. Nimic din toate astea! Am dea-face cu un EGOCENTRIST, ORGOLIOS, MINDRU, FRUMOS SI ATIT. Frumusetea pleaca din intrior spre exterior......sau mai bine zis degiaba esti frumos daca nu te faci util. Sa faci ,,reactii'' sa schimbi ceva! sa fii surprinzator, sa stii sa te faci iubit.....eeee, dragostea nui asa cum pare! implica multe....Curaj o doza de inteligenta , initiativa, empatie,respect, mult respect si multa incredere.....dar pt toate astea comunicarea este indispensbila. altfel spus va faceti viata imposibila. dar ce este mai grav, este ca va irositi viata si e pacat, ca nu traim de doua ori....Oricum imi pari un tip de treaba si sensibil, poate pt ca esi afectat in suflet, pt ca tu o iubesti. dar cred ca tu nu pre stii cum sa te faci pretuit, iubit si inteles. si asta pt ca te simt inferior caracterului ei. sar putea sa fie si o nepotrivire de caracter?! dar, cine stie!?.......Mai mult curaj.....! femeilor le plac barbatii RAI DA BUNI)))))))))))))) Pe bune......Relaxeazate intr-o librarie si citeste carti despre relatii, cuplu, dragoste, barbati, femei!!!!!!!!!!!! Noi femeile sintem cam greu de inteles!!!!!!!! Nu ca ar fi greu! Asa sintem noi mai complicate! Pt ca noi gindim cu trup si suflet! Iar voi barbatii vedeti doar trupul!)))))))))))))Lasind gluma la o parte ai sanse mari sa iti salvezi relatia. Trebuie doar sa te implici si sa fii mai convingator. EA nu iti va raspunde imediat! DAR tu schimbati modul de abordare. Fii dur dar sensibil. PUTERNIC DAR GENEROS. Atitudinea conteza. Te pup si iti doresc succes si nopti fierbinti.
Rar vezi un barbat care e disperat sa nu -si piarda nevasta,,,, pentru ca o iubeste,,,, chiar daca se cearta pentru ca se gindeste inainte de toate la copilas,,,,, si nu vrea sa ramina cu sotia lui pentru ca asa da bine sau pentru copil,,,,,,vrea sa ramina pentru ca are nevoie de ei doi,,,, vrea sa fie fericit in casnicia aia ,,,,,, nu sa ramina doar,,,,, imi place ca esti sincer si ai curaj sa descrii singuratatea desi nu esti singur ,,,,,,, este mai mult decit trist sa traiesti asa,,,,, Eu traiesc asa sunt cu sotul meu de 13 ani ,, avem 2 copii,,,, ,,,,,,,,,,,,,nu stiu ce se intimpla cu noi,,,,,, pling de durere,,,,,,,,, nu-l mai regasesc nicaieri ,,,,, nici insot nici in iubit ,,,,,,, nici in tata pentru copii ,,, pe care i-a dorit Doarme separat de mai bine de 3 ani,,,,, eu cu copii,,,, el pur si simplu imi chinuie sufletul s-a debarasat de mine desi spune ca ma iubeste ,,,,, si nu vrea sa divortam,,,,,, Eu stiu o vorba cine nu te cauta nu-i este dor de tine ,,,,, cui nu-i este dor de tine ,,,, cu siguranta nu te iubeste,,,,,,, am avut nenumarate discutii pe tema asta cu el ,,,,, si nu am ajuns la nici un rezultat,, m-a dat peste cap noi inainte de a deveni parinti nu s-a existat o noapte sa dormim separat chiar daca ne mai certam ,, sau nu nu facem nimic impreuna nu mergem nicaieri impreuna pleaca la treaba care o are devreme se intoarce seara tirziu se baga in cealalta camera fara sa discutam sau sa ma sarute sau intelegeti voi,,,,,,,,,nu-l vad sa vrea nici un fel de apropiere chiar daca dorm copii ,,,,,,,,,,,,,,, sufletul meu este facut praf si nu am nici o putere ,,,,,,,,,, am avut discutii peste discutii o zi doua se comporta bine ,,, dupa aceea isi reia obiceiul de a se detasa vizibil de mine,,,,, eu cind vad distanta ,,, normal ca incep discutiile,,,,,,si tot asa am ajuns la concluzia ca trebuie sa divortez se pare ca se comporta asa pentru ca eu sa ma debarasez singura ,,, si sa iau o decizie,,,am luat in calcul si varianta cu amanta el jura ca nu are,, prietenii baga mina in foc se jura chiar ca nu l-au vazut in viata lor cu alta femeie,,,,,,,,,,,eu nu-l pot urmari nu am timp si nici nu vreau,,,,,,,,,,,,,stau 12 cu 24 cu copii mei nu ma deslipesc de linga ei ,,, am luptat foarte mult ca lucrurile sa reintre in normal dar din pacate am de suferit de fiecare data cind incerc sa ma apropii de el ,,,,,,,,,,,,,el aimpus distanta intre noi . Eu am 33 de ani nu sunt nici pustoaica nici batrina sa ma impac cu ideea ,,,,,,,,e sunt batrina asta e,,,,,,,,nu eu vreau sa fiu fericita nu singura sa ma i-a in brate ,,, un detaliu caire conteaza extrem de mult i-am daruit 2 copii si inainte aveam parte de toate amanuntele si ingredientele normale si firesti intr-o relatie .sunt intr-o singuratate specifica bunicii mele ,,,,,,,,, nu stiu daca se mai poate repara ceva desi imi plinge sufletul,,,,,,,,,,sunt nevoita sa pun punct el ma impinge sa ma gindesc la varianta asta prin atitudinea lui,,,, absenta lui ineptia lui nu-si da interesul . voi ce a-ti face??
Buna.Eu as fi curioasa sa stiu cum a decurs relatia inainte de venirea copilului.Cum ati reactionat la vestea ca sotia ta e insarcinata?Ati vrut copilul?Daca da,ce motiv ati avea sa fi-ti distanti fata de el?V-a obligat cineva sa-l faceti?Nu ar trebui sa va razbunati pe copil din cauza problemelor de cuplu.Orice ar fi EL e important acum.Sexul se poate face si cu altcineva cand iubirea nu mai exista.Sexul nu e iubire.
Problema este cu mult mai profunda.In primul rand nu te invinovati nu e tocmai vina ta.Dupa cum spui chiar de la inceput sotia ta e nefericita si neimplinita.Parerea mea este ca starea ei este una dintre cauze..poate cea mai importanta.Asa cum ai marturisit ea astepta ca tu sa te transformi, sa devii o persoana ,sa devii barbatul visurilor sale...multe femei se confrunta cu situatia asta.Faptul ca nu a fost asa cum dorea ea, asa cum visa ea a dezamagito.Noua femeilor ne place sa avem arhetipuri, barbatii sunt mai simplii in gandire, mai practici si mai realisti...femeile sunt mai egotice , vor romantisme , iubiri ca de basme, daca nu primesc ceea ce doresc atunci incearca sa respinga obiectul, fiinta care nu-i satisface visele.Vorbesti de superioritate, de faptul ca nu te ridici la rangul ei.Iar o problema a ei , al egoului ei.Faptul ca nu poate face fata situatiei mai precis e o negare a faptului ca nu poate sa se implice in relatie , ca nu face nimic ca lucrurile sa mearga bine.E o alta problema psihologica si anume refuza sa creada ca e si vina ei.Ea e martira, ea e perfectiunea care stie tot ,poate tot in timp ce tu nu te pricepi la nimic.Nu incerca sa-i spui asta ...n-o sa inteleaga pentru ca nu vrea asta mintea ei refuza sa vada lucrurile din alt punct de vedere.Multe persoane cred ca realitatea lor este cea adevarata si uita ca realitatea e ceva relativ si ca fiecare poate vedea acelasi lucru, aceiasi situatie intr-un mod diferit.Am trait o experienta asemanatoare cu multi ani in urma.Eu eram in pielea sotiei tale ....si stii care era problema mea? Nu eram multumita de mine, mi se parea ca mi-am ratat viata si ca nimic luminos nu avea sa fie in viitor...dupa ceva ani m-am luminat,mai bine zis m-au luminat altii mai intelepti..partea proasta a fost ca partenerul meu era prea egotic sa recunoasca ca avem o problema in cuplu si considera ca tot ceea ce face el este perfect.Am incercat sa discutam sa incercam sa gasim o solutie dar dupa un timp am renuntat.Am preferat sa fiu singura in 1 de cat singura in 2.Fireste ca n-a fost usor, m-am refugiat in munca dar dupa ceva timp am intalnit pe alt cineva , acum suntem casatoriti avem un bebe si avem o relatie super.Te blamezi degeaba si poate e inzadar incerci sa salvezi ceva atata timp cat sotia ta nu vrea asta.E pacat de copil dar sincer poate e mai bine sa terminati acum de cat sa-l puneti mai tarziu in situatia sa stea zi de zi intre voi in timp ce va certati si va spuneti lucruri nu tocmai placute.
cam asa a evoluat si relatia mea. eu eram mereu gasita vinovata. e cel mai distructiv mod de viata. mai mult ca sigur veti sfarsi separandu-va, dar cu cat mai tarziu, cu atat e mai rau.Din pacate, sincer, nu va dau nici o sansa, din pacate mai ales pentru cel mic, care va suferi cel mai mult.Nu va dau nici o sansa pt ca sunteti copia fidela a ceea ce am fost eu si sotul meu si stiu ca nu se poate indrepata nimic in bine, odata pornit pe acest fagas.Incercati macar pt copil sa ramaneti totusi prieteni , pt ca va avea nevoie de amandoi, chiar si separati, si nu va mai amagiti ca va veti schimba sau ca va fi altfel maine, pentru ca nu va fi asa.Cu putin noroc, fiecare il va gasi pe acela care sa fie asa cum va doriti , fara sa trebuiasca sa se schimbein proportie uriasa ca sa corespunda dorintelor celuilalt.Si nu neglijati, in fiecare zi, sa va jucati cu copilul si sa ii spuneti cat de mult il iubiti amandoi....chiar daca mami si tati vor locui fiecare in alta casa.
Am citit articolul pe care l-as numi 2+1=3. Problemele se pot repara, se pot trece prin ele, dar nu atata timp cat tu faci 50% iar ea tot 50%. In dragoste, in casnicie si intr-o relatie 50% nu exista daca vrei sa existe acea relatie de orice timp ar fi ea. Sunteti o familie ce implica 100% pe fiecare, atat pe tine cat si pe ea. Foarte important este faptul sa va doriti amandoi sa fiti o familie, cat tu reusesti sa acoperi mai bine unele aspecte ale vietii, iar ea altele inseamna viata de zi cu zi. O familie inseamna TOTUL, o familie inseamna DRAGOSTE, IUBIRE, SI INCREDERE. Fara ele nimic nu se poate realiza. Sunteti ca un vas care are doi capitani si fiecare duce acel vas in directia dorita. Comunicarea intre parteneri, ca prieteni in primul rand este foarte importanta. Sa ai curajul sa discuti nu sa arunci in fata celuilalt frustrarile tale. Pentru faptul ca nu proveniti din aceleasi medii sociale nu cred ca este vreo problema atata vreme cat incercati sa tineti cont de problemele, bucuriile, esecurile, satisfacerile (nu cele fizice) ale partenerului.Si eu am trecut printr-o astfel de situatie unde partenerul meu a crezut de cuviinta ca el este totul, iar relatia noastra nu a putut fi salvata. Am reusit sa-mi refac viata cu un om adevarat care m-a invatat foarte multe lucruri, si care imi este si acum dupa cinci ani cel mai bun prieten, caruia am reusit sa ma deschid si sa percep ca lumea este facuta si pentru mine, ca nu exista certuri, discutii contradictorii, sau daca exista situatii contradictorii acestea pot fi rezolvate prin comunicare.Conteaza foarte mult ceea ce vreti fiecare de la aceasta relatie. Copilul va creste si va avea propria lui judecata, si va fi aspra. Va fi exact ceea ce nici nu va ganditi voi. Si culmea este si cel mai bun judecator.Eu va doresc sa ma ganditi bine la ceea ce vreti sa faceti. Echilibrul copilului este foarte important, dar se poate face si numai cu un parinte intr-o armonie deplina.Mama nu-i va tine locul tatalui si nici tatal mamei. Fiecare pentru el sunteti ceea ce a dat Dumnezeu sa fiti: parinti, iar acestia nu se pot inlocui cu nimeni si nimic.Va doresc o decizie inteleapta oricare ar fi ea.
Tot ceea ce pot sa spun este ca intr-adevar la baza situatiei date sta lipsa de comunicare. Dar acest blocaj este declansat de un motiv temeinic si nu as vrea sa ajungi la concluzia ca e vina copilului. Indiferent de parerea celor care ti-au scris eu consider o ineptie sa stati impreuna doar de dragul lui. Cui foloseste? Copilului? In nici un caz. O spun din propria experienta: dupa 5 ani am divortat si recunosc ca inca imi e greu dar decat o singuratate in doi prefer asa. Nu as vrea sa ajungeti aici pentru ca e cumplit dar nici sa o lungiti doar pentru copil. Dati dovada de maturitate si intelepciune si rezolvati lipsa comunicarii care din pacate a devenit
Scrie un comentariu